Maximum Global Battle of The Bands - reflectii de duminica seara

Dragii mei,
Dupa cum bine stiti …sau nu :), EvO se indreapta cu pasi repezi spre un final de saptamana foarte agitat – Maximum Rock si GBOB 2009, ambele deschizand orizonturi care in mod normal excita simturile oricarui om de trupa, incluzandu-le si pe ale noastre.
E fantastic sa visezi la victorie, insa mai sunt cateva chestii de facut pana acolo. Partea cea mai frumoasa este ca vom canta, mai ales ca pregatim si o piesa noua, care se numeste ‘Welcome’… in rastimpul asta, in fundalul ploii de afara privesc fascinat un live de pe noul dvd Alter Bridge, baietii aia din state, care se numeau Creed acum cativa ani. Ce-ar fi daca intr-o buna zi, EvO o sa apara pe youtube cu filmulete din al nu stiu catelea dvd live :) comentat indelung de tot soiul de indivizi, mai mult sau mai putin binevoitori sau entuziasmati? Hmmmm… ploaia din geam imi aminteste de prezent, si continui sa scriu postarea asta.
Ce parere aveti voi despre singuratate? Ce inseamna sa fii singur cu adevarat - Sa nu ai prieteni, familie, persoana cu care sa-ti imparti sentimentele?
Eu cred ca singur, este cel care nu traieste decat pentru el si dorintele sale inchipuite, cel care fiind inconjurat de tot ceea ce si-ar putea dori orice om, tanjeste dupa lucruri sau persoane care cred ca l-ar putea face fericit, uitand cu desavarsire sa priveasca acolo unde cei mai multi dintre noi nici macar nu se obosesc sa priveasca… langa ei insisi.
Continuand…Indiferenta… ceva ce ne atrage precum moliile neputincioase langa un bec arzator… stim ca ne va fi rau, ca o sa friga, si cu toate astea, atractia e fatala… ‘ceva-ul’ acela ne chinuie infiorator in stransoarea sa, ne imprima dorinta mistuitoare de a ne afla langa cel/ cea a carui atentie nu o putem capta deloc, sau in mica masura. Am invatat in ratacirile mele sufletesti, ca orice ai face, oamenii de care ai nevoie cu adevarat sunt cei care nu te-au parasit niciodata, … cei pe care tu-i ignori complet, fiindca atentia si iubirea lor este neconditionata. Nu trebuie sa faci ceva deosebit, sa te dai peste cap sau sa furi salata din gradina ursului ca sa poti sa te bucuri de prezenta sau de afectiunea lor.
Lucruri si gesture simple, un zambet, o floare, un sarut, o privire… sunt calcate in picioare fara nici un fel de ezitare de angoase, temeri si framantari ale omului modern, care in loc sa se bucure de ceea ce viata - care oricum, in timpurile astea, nu prea rezerva surprize frumoase – scoate in drumul fiecaruia dintre noi. Seize the opportunity! Ar spune americanul, sau cel mai degraba, Carpe Diem! Asta o stie toata lumea, nu? Insa majoritatea se gandesc la ea, din foarte multe puncte de vedere, cele mai multe ar coincide cu viteza, drogurile, senzatiile tari… ce-ar fi daca senzatia mea tare, ar fi aceea in care inchid ochii si ma las sa plutesc, cand cant, cand sarut o pereche de buze sau privesc adanc in niste ochi - ferestrele catre sufletul cuiva. Ai simtit vreodata fiorul ala, in momentul in care patrunzi in sufletul unui om? Macar pentru o secunda, ai vazut in el, in universal lui interior. A tresarit! Stie ca ai intrat… acu-i acu, sa te lase, sa te goneasca? … Pfffff, te-au trecut toate apele, dar ce folos :) a fost doar pentru o clipa. Ia mai gandeste-te: Ai fost acolo? Ai trait? E bine, inseamna Carpe Diem, Cosmin style ca sa zic asa, si este unul dintre milioanele de exemple pe care as putea sa le dau, aici, acum, oricand.
Tema pentru acasa, mi-am amintit o idee veche a Teodorei: intra in baie, sau unde ai o oglinda mare, inchide lumina, si priveste-te in ea… ce vezi? Vezi ceva? Poti sa raspunzi printr-un simplu comentariu la postarea asta, chiar incurajez asta, si astept sa citesc ideile fiecaruia din voi.
Am ascultat prea mult Karnivool, si uite ce a iesit :)
Promit sa scriem mai des, si sa impartim gandurile noastre cu voi.
Ne vedem pe 25 octombrie in Silver Church, si tineti minte, nu suntem singuri decat daca ‘inchidem’ ferestrele, si nu lasam pe nimeni sa priveasca inauntru, in timp ce noi privim afara cu inima stransa.

Cosmin